Problemele majore ale agriculturii contemporane reunesc concepte și principii traduse în practică în scopul diminuării degradării solului și a presiunilor multiseculare datorate exploatării solului. Acutizările de acum ale acestor situații sunt contemporane pentru ultimele decenii și au ca determinare competitivitatea din agricultură pentru asigurarea resurselor de hrană și materii prime populației în creștere și schimbărilor climatice, cu agravarea problemelor de mediu. Oferta științei agronomice în rezolvarea acestor situații este multiplă și se dovedește complexă, propunând abordări de prevenție și refacere pentru conservarea solului, preponderent convenționale, dar și non-convenționale (de tipul no tillage). Fiecare dintre acestea prezintă avantaje, dar și multe dezavantaje, ceea ce transformă tema aceasta într-o problematică permanentă cu îmbunătățire.
Se cristalizează în acest domeniu de prevenție și protecție a fertilității solului cel puțin două domenii promovate în actualitate, adică cel al sistemelor sustenabile și cel ce propune măsuri conservative.
Sustenabilitatea în sisteme agricole propune modele de intensificare a productivității solurilor printr-un management durabil al fertilității, cu protecție a componentelor de mediu și securitate alimentară.
Agricultura conservativă are la bază în principal trei principii, adică distribuția mecanică minimă (no tillage) a solului, cu tehnologii aplicate direct și o diversificare a asolamentelor și culturilor implicate în ameliorarea calității solurilor.
Esențială rămâne pentru toate categoriile de principii și propuneri de sisteme ameliorative îndeplinirea însușirilor de durabilitate în timp și spațiu, cu ameliorare pregnantă a solului și cu menținerea unor productivități culturale evident în creștere și, în final, cu efecte economice și sociale relevante.
În actuala conjunctură determinată de încălzirea globală, se pot remarca unele cerințe valabile în creșterea și eficiența abordărilor sustenabile și mai ales a celor conservative:
a) În primul rând, indiferent de practica relevantă domeniilor menționate, se poate propune ca punct incipient, central și permanent acțiunea de modelare a humusului prin adaos de C-organic proaspăt, din resurse organice animaliere și resturi vegetale. Astfel, humificarea din acest punct de vedere trebuie să devină activitate permanentă și continuă în sol, de producere și reproducere, cel puțin în echilibru cu mineralizarea.
b) Se recomandă o legătură permanentă a suborizonturilor superioare (de la suprafață), lucrate sau cu no tillage față de restul profilului de sol, știut fiind că humusul din sol provenit din orizonturile mai profunde este mai stabil față de cel din orizonturile de suprafață în care fracțiile acestuia sunt mai instabile și labile, ceea ce face ca acumularea acestuia la suprafață să fie mai nesigură. Aici, legătura agrochimică a orizonturilor profilului se poate influența pozitiv prin diversitatea asolamentelor cu plante cu însușiri specifice ale sistemului radicular și a biomasei returnată solului. Sigur, periodic aici se poate interveni și prin lucrări de fertilizare sau lucrări mai profunde.
c) Modelarea pe orizonturi a humusului susține o fizică relativ favorabilă, o structurare de calitate a solului, un regim de circulație și reținere a rezervelor de apă.
d) Managementul fertilității prin activități de protecție și dezvoltare susține sechestrarea carbonului, care în aceste condiții pozitive, de creștere, compensează orice posibilă emisie de N2O și CH4 și activează de durată viața microbiologică.
e) Acumularea de substanțe active nutritive în spații și volume limitate de sol, ca solubilitate și accesibilitate, ridică probleme diversificate ale interrelațiilor nutrienților, concomitent cu dispersia sau stratificarea acestora în orizonturi. Aici se impune un control agrochimic permanent, util pe termen îndelungat pe orizonturile de sol și pe asolamente.
Evident că adoptarea măsurilor de sustenabilitate și în paralel sau diversificat a celor conservative necesită studii cu indicatori de efect și pretabilitate din domeniile pedologiei, agrochimiei, tehnologiei și nu în ultimul rând al economiei sistemelor.
Comments