Fertilitate-fertilizare-conservarea apei în sol

Principii și generalități, aplicabilitate.

Orientarea actuală a producției și productivității în agricultură se remarcă principial în mai multe orientări. Acestea se concretizează în abordarea intensificării sustenabile a agriculturii, cu paradigme prezente în care se urmăresc obiectivele obținerii de producții mari, în condiții economice care să prevină sau chiar să limiteze declinul fertilității solurilor.

Schimbările climatice impun măsuri adiacente, legate și de protecția mediului și a sistemelor din agricultură:

• Este necesar un management satisfăcător, rațional al culturilor și solurilor, cu actualizări permanente și reglări funcționale ale etapelor și acțiunilor componente – genotipuri productive cantitativ și calitativ, management special al materiei organice din soluri, cu efecte de conservare și reglare a C-organic, circuit al nutrienților monitorizat pentru eficiență și utilizare în dependență cu măsurile de conservare și consum a apei pentru culturi, inclusiv adaptate după pretabilități și tehnici la cadrul sustenabil intensiv sau conservativ, după caz.

• Se impun programe și măsuri speciale pentru consumul, conservarea și refacerea rezervei de apă în sol. În lipsa extinderii irigațiilor cu alternativa limitată a refacerii rezervei de apă în sezonul rece, se recurge la sisteme speciale de lucrare a solului și la implementarea unor rotații și asolamente prin culturi diverse ce pot să se diferențieze prin consum după apă, determinând astfel capacitățile reale și diverse de adaptare și rezistență la secetă.

• În aceste condiții, mentalitatea numai a aplicării NPK trebuie să se completeze prin tehnici organominerale, inclusiv prin tehnologii speciale ale resturilor vegetale și a altor resurse organice, prin plante ameliorative în rotații, leguminoase și graminee perene care prin aport de C și N, echilibrează procesele de bază humificare/mineralizare, contribuind la o mai bună asimilare a nutrienților și implicit realizarea unor bariere în degradarea chimică, fizică și biologică a solurilor.

• Un sistem de fertilizare rațională și sustenabilă trebuie să echilibreze și să diminueze chiar ponderea fertilității solului în formarea recoltelor agricole și să fundamenteze o aplicare rațională a fertilizanților, echilibrată și eficientă în latura conservativă și protectoare pentru fertilitatea solului.

Fertilizarea culturilor de primăvară în anul 2025

(puncte de vedere)

Studiile meteorologice promovate de ANM arată diferențieri mari în situațiile climatice și de aprovizionare cu apă a solurilor agricole din țară. Se detașează o situație mai bună în interiorul arcului carpatic și menținerea încă necorespunzătoare a aprovizionării cu apă a profilelor de sol din Câmpia Română și dealurile din Podișul Moldovenesc.

Aprovizionarea cu apă din resurse pluviale – zăpadă și ploi – este încă deficitară. De aceea, sunt utile măsuri adaptate acestor condiții în tehnologiile agricole.

În privința fertilizării:

Experiențele precedente, în primul rând ale anului 2024, cu deficit hidric și parcurs canicular în lunile de vară, au determinat următoarele concluzii:

• Sistemele de fertilizare cu rezultate acceptabile și diminuări mai reduse ale pierderilor de producție s-au bazat pe fertilizări de bază (la patul germinativ) de tip NP, NPK, NPK+, cu efect în germinarea și răsărirea uniformă a culturilor și determinarea unui avans în delimitarea perioadei de vegetație.

• Fertilizările faziale cele mai eficiente s-au dovedit cele cu aplicări localizate (la distanță de 5-7 cm de rândul plantelor), dar cu încorporare bună a fertilizanților, ceea ce în timp a asigurat o minimă utilizare și efect la culturi. Evident că aceste rezultate s-au legat ca dependență cu aplicarea concomitentă sau următoare unui aport pluvial ocazional în cursul perioadei de vegetație (altfel, granulele fertilizanților s-au regăsit la suprafață sau în primul orizont prelucrat în stare nedizolvată).

• Un efect protector constant s-a datorat și implicării resturilor vegetale de la culturi premergătoare cu efectul de protecție a solului și diminuarea evapotranspirației.

• Se previn stările de exces sau insuficiență nutritivă prin control agrochimic.

Sortimentele de fertilizanți recomandate se pot referi astfel: pentru fertilizările de bază, rămân ca esențiale cele complexe de tip NPK, NPK+ (S, Mg, B, Zn etc.), NP, NP echilibrate ca rapoarte nutritive și cele de tip NP (cu raport favorabil azotului) și resursele simple cu N pentru fertilizările faziale.