Modelul climatic rezultat după parcursul precedentului an agricol dovedește o confruntare evidentă cu fenomene climatice în schimbare, cu manifestări extreme, chiar imprevizibile, ale căror efecte au afectat resursele și rezultatele producției vegetale, frecvent până la diminuare totală. Aceste efecte se pot analiza științific numai prin cercetări și experiențe de lungă durată în domeniul cercetării agricole; deocamdată, sunt existente și valorificate aplicările de lungă durată ale îngrășămintelor care prin rezultate arată o importanță mare a aplicărilor sustenabile-durabile ale acestor resurse și pot constitui un pas în măsurile mult mai complexe de adaptare la aceste schimbări și în evaluarea unor posibilități de reducere a efectelor negative.
În privința efectelor schimbărilor climatice asupra fertilității solului, cu temperaturi peste media multianuală a zonelor agricole, pe fondul persistenței și continuității secetei pedologice, starea de productivitate și fertilitate a solurilor s-a diminuat și deteriorat, cu indicatori fizici, chimici și biologici sub limitele normale, sporind efectiv vulnerabilitatea solului la factorii naturali și antropici, la presiunile existente asupra fertilității, inclusiv ale schimbărilor climatice.
În scopuri pozitive, ale adaptării la schimbările climatice, la evaluarea unor posibilități de prevenire sau reducere a efectelor, pentru studiul fertilității în scopuri sustenabile, se impun mai multe abordări de cercetare:
în primul rând, este de abordat o înțelegere mai bună cu efect aplicativ a rolului materiei organice și C-organic (MOS+COS din soluri).
Modul de folosință rațională a terenului, asolamentele și altele conduc la o modelare a indicatorilor solului și la diminuarea emisiilor de CO₂. Acesta este un prim pas în cercetare.
pentru practică, cunoscut fiind că indicatorul COS influențează temperaturile globale, așa cum temperatura în creștere poate influența descompunerea carbonului, este utilă cercetarea tehnologiilor și sistemelor agricole care trebuie să conducă la diminuarea acestor pierderi în condițiile în care lipsa apei din sol agravează ritmul descompunerilor. Se consideră că modelele climatice sunt mai concordante în privința temperaturilor cu regularități repetabile și mai incerte în privința precipitațiilor, de aici o atenție sporită asupra cercetării măsurilor de economisire, reținere și refacere a regimului apei din sol.
cercetările practicilor sistemelor sustenabile de agricultură, cu creșterea capacității de captare a C, de creștere a MOS, rezidă în rezultate palpabile care pot contribui eficient la influențe pozitive în menținerea calității și productivității solului, chiar la reducerea schimbărilor climatice, mai ales dacă se monitorizează și controlează optimizarea mediului, mai cu seamă în raționalizarea utilizării substanțelor chimice din domeniul fertilizării și pesticidelor.
este evident că pe lângă monitorizarea și controlul circuitului carbonului în sistemele de agricultură, se poate include și studiul impactului N₂O și NO, ceea ce permite un calcul real al mărimii emisiilor CO₂ și oxizilor azotului, obținând astfel o imagine reală a sechestrării carbonului pentru sistemul respectiv, mult modificat în condițiile încălzirii globale.
Abordări practice:
Managementul sustenabil al solului și fertilității poate include abordări esențiale cu următoarele măsuri de implementare:
este utilă extinderea suprafețelor de agricultură sustenabilă, după caz și pretabilitate, și a celei conservative, cu motivația esențială de monitorizare și modelare a MOS și COS. Aici un rol esențial îl deține rotația culturilor în mare diversitate, inclusiv cu plante amelioratoare și rentabile în calitatea mediului.
asigurarea unor tehnologii și modalității de lucrare a solului, cu reducerea compactării, optimizarea aerației, controlul emisiilor de CO₂ și oxizi ai azotului, cu monitorizare pe tot profilul de sol.
fertilizarea include metode și epoci adaptate evoluției vegetației și climei:
fertilizările de bază, realizate la înființarea culturilor, trebuie să dețină un conținut complex N, P, K, S, Ca, Mg etc., care susțin inițial răsărirea uniformă și un parcurs normal culturilor.
aplicările faziale, suplimentare, sunt dependente de necesarul nutritiv fracționat pe faze de vegetație, cu legătură de nivelul hidric al solului și rezervele de apă ale solului. Pentru o categorie de plante se pot promova cu succes aplicările localizate, care pot mări eficiența și economisirea substanțelor active.
în fertilizare se recomandă modelarea includerii resurselor organice (animaliere și resturi vegetale) care pot conduce la un management organomineral.
se pretinde un management cu caracter tehnic și economic specific pentru condițiile date.
extinderea sistemelor de irigații, inclusiv cu amenajări locale, eficiente și accesibile sistemelor agricole.
Evident că precipitațiile actuale pot parțial corecta deficitul actual hidric și mai ales pot preveni declanșarea timpurie a altor fenomene legate de schimbările climatice. Cercetările agricole trebuie să aducă contribuții esențiale, noi, cu extindere în condițiile în care fenomenul încălzirii globale se extinde după prognoze prioritar în emisfera sudică a planetei.
Comments