Managementul reziduurilor vegetale în sistemele regenerative

În categoria reziduurilor vegetale, în sistemele conservative și regenerative, se includ în primul rând părțile și componentele secundare rămase de la cultură precedentă de bază (a), dar se pot include și culturile de acoperire (b) în scopul protecției solului.

1. Resturile vegetale de la culturi sunt surse esențiale de substanțe organice pentru soluri, cu efecte multiple în economia C-organic și implicit în a humusului. Sunt bogate în celuloză, hemiceluloză și lignină, cu cantități mici de glucide și proteine, iar dintre elementele esențiale sunt mai concentrate în C și K, apoi în N și S. Aceste resturi vegetale de la culturile principale de bază (de la cereale, coceni tocați, vreji și tulpini) pot constitui la nivelul încorporării de 6-10 t/ha o sursă utilă pentru formarea humusului. În general, conținutul ridicat în C și mai scăzut în N, deci unele cu raport ridicat C/N ridică problemele necesarului unui management specific, mai ales microbiologic pentru descompunerea acestora și declanșarea concomitentă a humificării. Intervențiile de echilibrare a raportului C/N evită declanșarea unor dereglări de imobilizare a N și facilitează sinteza unui humus specific solului și de bună calitate. Aici se poate interveni cu 6-12 kg N mineral și chiar în plus cu 2-4 kg P2O5/tona de îngrășământ celulozic.

   
   

2. Culturile de acoperire, din punct de vedere al extinderii practice a acestora, de regulă se grupează în categoria leguminoase și neleguminoase cu diferențe importante din punct de vedere al aportului de N și caracterului ameliorativ. Leguminoase: trifoi roșu și alb, mazăre, măzăriche, sulfină. Neleguminoase: raigras, orz, ovăz, secară, grâu. Crucifere: muștar, rapiță.

   
   

Beneficiile managementului resturilor vegetale și al acoperirii suprafeței solului:

Aceste beneficii sunt dependente de cantitatea resturilor vegetale încorporate și a celor lăsate la suprafața solului. De aceea și problemele tehnologice și aplicative ale domeniului necesită o gestionare complexă pentru a spori beneficiile rezultate din controlul factorilor de degradare.

Efectele actuale și de durată ale managementului resturilor vegetale se pot enunța astfel:

• Modelarea cantității de materie organică și nutrienți în sol. În agricultura regenerativă și conservativă resturile vegetale încorporate influențează pozitiv conținutul organic și humificarea acestor componente, iar cele provenite din efectul de acoperire servesc protecției solului ca o diferențiată mulcire, ceea ce menține descompunerea și mineralizarea într-un ritm mai lent. Resturile organice de la culturile încorporate sau cele provenite din acoperirea suprafeței în timp determină ca formarea materiei organice să prevaleze descompunerii și pierderii de humus prin mineralizare. Odată cu majorarea conținutului de MOS și COS, se ameliorează proprietățile solului, precum și cantitatea de nutrienți accesibilă plantelor.

• Reglarea regimului hidric din sol. Este concretizat prin reducerea evapotranspirației și sporirea cantității de apă accesibilă. Prin ameliorarea MOS și COS se constată o reducere a evapotranspirației de la suprafața solului, crește infiltrația apei pe profilul de sol, se reduce evaporarea și crește disponibilitatea apei pentru plante. Prin aceste efecte se poate prognoza o reducere a influențelor negative ale secetei și o reducere a riscului de realizare a producțiilor.

• Creșterea activității biologice: reziduurile vegetale constituie surse de hrană și energie pentru flora și fauna solului. Crește biodiversitatea din sol, ceea ce revigorează activitatea biologică și sănătatea solului.

• Efecte de protecție prin măsuri antierozionale. Aceste efecte menționate conduc la reducerea eroziunii, mai ales pe terenurile arabile de pe versanți și conferă un efect benefic al măsurilor regenerative și în acest context agricol.

• Moderarea temperaturii solului. Creșterea MOS și COS, ca și efecte de acoperire, se regăsesc în reducerea influenței de incidență a razelor solare, în primul rând în perioadele caniculare și pe fondul secetei pedologice. Așa se mențin condiții bune de germinare și creștere a culturilor în ritm echilibrat.

• Control al îmburuienării și al proceselor fitopatologice. Prioritar măsurile de acoperire și modelare a MOS și COS susțin creșterea normală a culturilor agricole și de regulă opresc supraviețuirea buruienilor. Se pot atribui și efecte de echilibrare de substanțe alelopatice din resturile rămase pe suprafața solului sau încorporate care concomitent pot inhiba creșterea buruienilor.

În legătură cu acest management de încorporare în sol sau în completare prin efecte de acoperire, se poate conchide utilitatea unor abordări tehnologice diferențiate care servesc realizării unui proiect eficient cu efecte conservative și regenerative pentru fertilitatea solului.