Obiectivele managementului fertilității au în vedere proiecte și activități cu soluții pentru sisteme agricole care pot asigura pe termen durabil o intensificare a sustenabilității cultivării plantelor, cu rezultanta modelării indicatorilor fizici, chimici și biologici ai solului, protecția mediului și asigurarea securității alimentare. Astfel, un concept nou, aplicabil parțial, cu unele rezultate în mai multe situații susține ca practicile agricole, în condiții actuale, cu încălzire globală evidentă și crize energetice frecvente, să realizeze durabil diminuarea efectelor distructive ale acestor și a altor procese naturale și antropice, prin management și proceduri de modelare rațională a solurilor și tehnologiilor.
Simplificarea în exprimare a conceptului sustenabilității sistemelor agricole arată succint că există posibilități și alternative de management agricol care includ metode tehnologice ce țin cont de beneficiile „revoluției verzi”, determinante productiv în agricultură pe tot globul, dar cu prevenția și limitării deteriorării solului, condițiilor de mediu și sănătății. Astfel, modelul actual poate fi aplicabil dacă prevede sustenabilitate economică, ecologică și socială.
Sustenabilitatea, așadar, trebuie concepută și aplicată în agricultură prin sisteme specifice, raționale în toate etapele și domeniile acestora și cu o perturbare cât mai redusă a componentelor sistemice. În realizarea acestor sisteme, ca intensiv-sustenabile, trebuie luate în considerare unele particularități:
1. Schimbarea concepției (numită uneori paradigmă) despre agricultură, în care se pot lua în atenție teoretică și practică activități care asigură sustenabilitatea sistemelor, productivitatea solului și culturilor, cu protecția solului, mediului și consumatorilor (distinct de activitățile conservative).
2. Sistemele sustenabile sunt cerințe care pornesc de la rezultatele actuale, bazate principial numai pe intensivizare, în care se consumă mai multă energie decât se produce, cu costuri energetice în creștere, ceea ce determină în final o discrepanță mărită între costurile factorilor utilizați și valoarea comercială a producției obținute.
3. Sistemele sustenabile proiectate au cerință specială pentru reconsiderarea rolurilor și funcțiilor complexe ale solului, cu o privire atentă spre pierderile necompensate de MOS (materie organică a solului) provenite din mineralizare și culturalizare, ca și spre managementul nutriției și nutrienților și în sinteză spre diminuarea “mineritului” elementelor din sol prin producțiile obținute.
4. Sistemele sustenabile evident, deși țin cont de rezultatele NPK în nutriția minerală a plantelor, nu o supraestimează, ci evidențiază rolul multiplu al formulelor C+NPK în relația de modelare a materiei organice din sol pe termen durabil. În acest context de prevenire și corectare a fenomenelor perturbatorii și definire a sustenabilității sistemelor, un rol special se acordă asolamentelor, compoziției vegetale a acestora și prezenței unor culturi ameliorative, cum sunt leguminoasele și gramineele în compoziții mixte.
5. Întrucât modelarea conținutului de materie organică este un punct nodal al eficienței măsurilor sustenabile, pentru efectul durabil al acestora, sunt de luat în seamă și alte laturi cu caracter conservativ (pentru MOS în primul rând), cum ar fi eficiența sechestrării C-organic, nivelul și intensitatea prelucrării solului (inclusiv no tillage), dar și alte detalii de nivel fizic, chimic și biologic al reconstrucției solurilor.
În ansamblul eficienței acestor sisteme, se pot preveni, corecta sau, evident, diminua efectele perturbatorii ale fertilității solurilor, pe termen durabil, productivitatea lor fiind asigurată concomitent cu protecția solurilor și securitatea alimentară.
Opmerkingen