Busuiocul, cunoscut și ca basic, băsileac, borjolică, mejioran sau văsileac este bine cunoscută atât în folclorul, cât și în medicina populară românească. În lucrarea lor, Milică și colab., 2012, menționează că planta are proprietăți stimulant-digestive, bactericide, antifungice, spasmolitice, carminative, galactogoge, expectorante, antipiretice, febrifuge, diuretice, sedative și antiinflamatoare. Se folosește la tratarea unui șir lung de boli și afecțiuni: diaree, dizenterie, grețuri, vome, ulcer gastric, colici biliare, balonări, meteorism, aerofagie, colită de fermentație, crampe abdominale, anorexie, migrene, nervoze, depresie, insonie, cefalee, gonoree, acne, afte bucale, stomatite etc. (Milică și colab., 2012). Planta este des folosită în medicina tradițională chineză și indiană mai ales împotriva viermelor intestinale, pentru tratarea gripei, ori afecțiile ale rinichilor, sau pentru efectul carminative, și chiar pentru tratarea înțepăturilor de insecte sau muşcăturilor de șarpe (Khan și Abourashed, 2010). Busuiocul este folosit pentru efectele sale benefice, stimulante pentru sistemul nervos și nu numai, acțiunea sa stimulantă extinzându-se și asupra sistemului endocrin, respirator și digestiv (Ciocan, 2011). A.Laza și G. Rácz spun că este folosit și apreciat în medicina populară. Are proprietăți stomahice și carminative care se datorează conținutului de ulei volatil. Diferite ceaiuri medicinale, siropuri și băuturi alimentare conțin busuioc. Este folosit și în industria cosmetică (Laza și Rácz, 1975). Este folosit pentru tratarea bolilor sistemului nervos central și vegetativ, precum: depresii, nevroze, disfuncții ale glanelor sudoripare, suprarenale, mamare și sexuale, boli ale sistemului respirator (astm, bronșite, răceli și gripe, alergii), senzațiide greață, boli ale ficatului și colecistului, boli ale rinichilor, reumatisme, boli parazitare, înțepături de insecte și diferitelor forme de cancer al pielii (Ciocan, 2011). S-a dovedit că are efect antibacterial (Carović-Stanko și colab., 2010),, antioxidant (Politeo și colab., 2007), (Lee și colab., 2005) și antitumoral (Taie și colab., 2010). Este des folosit ca condiment în diferite mâncăruri, uleiul volatil se poate folosit la prepararea diferitelor cosmetice (parfumuri, săpunuri, șampoane, paste de dinți) (Milică și colab., 2012). În afară de utilizările în industria alimentară, cosmetică și medicină umană, busuiocul poate fi folosit și în alte domenni. S-a dovedit că are calități ce pot fi folosite de exemplu în protecția plantelor sau lupta împotriva unor insecte vectori ale unor boli periculoase. Într-un studiu realizat pentru vizarea antifungală a plantei, au fost examinate atât uleiurile volatile a doi tipuri de busuioc (tip metilchavicol și tip linalool), cât și componentele principale (mentționate mai sus). Rezultatul studiului arată că uleiurile volatile și metilchavicolul, respectiv linaloolul au redus creșterea fitopatogenului bobului (Vicia faba) Botrytis fabae în condiții in vitro. Mai departe, substanțele extrase din busuioc au avut efect fungicid și plantele de bob stropite cu ele au rămas sănătoase după inoculare cu patogenul (Oxenham, Svoboda, și Walters, 2005). Uleiul volatil de busuioc poate fi folosit ca repelent împotriva Culex pipiens, un țânțar care transmite boli ca meningita (Erler, Ulug, și Yalcinkaya, 2006), sau împotriva focului bacterian (Erwinia amylovora) (Chiriac și Ulea, 2012). Zhang, Li și Wu, 2009, au ajuns la concluzia că uleiul volatil de busuioc a împiedicat creșterea fitopatogenilor Fulvia fulva, Glomerella cingulata, Alternaria alternate și Fusarium solani var. coeruleum în condiții de laborator. S-a dovedit, că uleiul volatil obținut din bubuioc și componentele estragol, linalool, metil-eugenol și trans-anetol au efecte insecticide asupra muștelor de fructe Ceratitis capitata, Bactrocera dorsalis și Bactrocera cucurbitae (Chang, Cho și Li, 2009).
Bibliografie
Chang, Chiou Ling, Il Kyu Cho, și Qing X. Li. 2009. „Insecticidal Activity of Basil Oil, trans-Anethole, Estragole, and Linalool to Adult Fruit Flies Ceratitis capitata, Bactrocera dorsalis, and Bactrocera cucurbitae”. J. Econ. Entomol. 102 (1): 203-9. Chiriac, Irina-Paraschiva, și E. Ulea. 2012. „Study Regarding Effectiveness of Some Plant Extracts and Different Pesticides against an Erwinia Amylovora (Burrill.) Winslow et al. Strain Isolated from Quince”. Cercetari Agronomice in Moldova 45 (2). doi:10.2478/v10298-012-0016-7. Erler, F., I. Ulug, și B. Yalcinkaya. 2006. „Repellent activity of five essential oils against Culex pipiens”. Fitoterapia 77: 491-94. Oxenham, S. K., K. P. Svoboda, și D. R. Walters. 2005. „Antifungal Activity of the Essential Oil of Basil (Ocimum Basilicum)”. Journal of Phytopathology 153 (3): 174-80. doi:10.1111/j.1439-0434.2005.00952.x. Carović-Stanko, Klaudija, Sandi Orlić, Olivera Politeo, Frane Strikić, Ivan Kolak, Mladen Milos, și Zlatko Satovic. 2010. „Composition and Antibacterial Activities of Essential Oils of Seven Ocimum Taxa”. Food Chemistry 119 (1): 196-201. doi:10.1016/j.foodchem.2009.06.010. Khan, I. A., și Ehab A. Abourashed. 2010. Leung’s encyclopedia of common natural ingredients: used in food, drugs, and cosmetics. 3rd ed. Hoboken, N.J: John Wiley & Sons, Inc. Laza, Aristide, și Gabriel Rácz. 1975. Plante medicinale și aromatice. București: Editura Ceres. Milică, Constantin I, Camelia Nicoleta Roman, și Daniela Troia. 2012. Flora medicinală a României: atlas. Iaşi: Doxologia.
prof. dr. Marcel Duda
Comentarios